Am inceput al treilea an in cadrul acestui master, dupa o pauza de un an. Am plecat putin ca sa cresc si m-am intors ca sa continui o aventura personala sub zodia imprevizibilului. Acum colaborez din sursa externa - asa se cheama, cu o sintagma cam prea obiectiva, pe care o pun in contextul acestei declaratii cu tot dinadinsul subiective, pentru ca mai cu seama nu imi vine la socoteala cuvantul "extern".
Lucrand in cadrul acestui master, am avut parte de ore asa cum mi-am dorit mereu ca profesor "gladly teaching" si de experiente asa cum mi-am dorit mereu ca persoana "gladly learning" - ca sa invoc un vers din Chaucer. Mereu am avut seminarii la ore tarzii, asa cum se intampla in cazul masterelor, dar de regula am lucrat fara pauza de la 6 pana la 8 seara si nu o data ne-a prins si 8:30 intorcand o poezie pe toate fetele.
Am plecat de atatea ori vesela si cu chef sa imi incep ziua de-abia de la 8 seara, cu senzatia ca pot sa trec peste tot ce fusese blocaj pana atunci: ca o sa imi iasa cutare poezie care nu imi cedase , ca o sa scriu lucrarea pentru cutare conferinta ori pentru doctorat. Vedeam cu ochii cum se deschid posibilitati si cum aveam sa folosesc ocazii, izvora cuvant din cuvant si fapta din fapta.
La un moment dat am devenit colaborator din sursa externa. Insa coerenta de experienta prielnica si fecunda la care am ocazia sa fiu partasa in continuare imi dau un reper esential in toiul imprevizibilului si sunt un principiu ordonator al aventurii.
Dealtfel nu sunt singura care nu se poate desprinde de acest context de experienta, dupa cum bine vad. Are prelungiri in afara salilor si orelor de atelier caci s-a dovedit ca genereaza relatii interumane bazate pe afinitati elective...
In fapt, masterul in sine este un atelier in care se creste, se forjeaza atat cat vrei si atat cat poti. Ma straduiesc sa vreau cat mai mult si sa nu pot putin.
No comments:
Post a Comment