Introducere la MTTLC, GABRIELA MOLDOVANU, anul 2

Un masterat facut cu sufletul

Dupa un an de zile, imi dau seama cat de putin am asteptat, cat de ingust a fost "orizontul" pe care il percepeam eu, in cautarea unui masterat aplicat in care sa ma ... plictisesc cat mai putin, inconjurata de prieteni care-mi spuneau: "Ei, fa si tu un masterat. E pierdere de timp, dar macar ai o diploma".

Atunci cand l-am inceput, coordonatoarea masteratului, dna Lidia Vianu, a avut inspiratia sa ne aduca trei traducatoare care absolvisera acelasi masterat cu un an inainte, sa ne vorbeasca despre experienta lor. Imi amintesc ca multi am zambit cand una dintre absolvente ne-a spus ca noi suntem mai norocosi decat ele, pentru ca facem doi ani de masterat, nu unul. Acum o inteleg si ii dau dreptate: suntem niste norocosi! Si nu e numai durata studiilor cea care ne face norocosi, ci si programa si profesorii. This is an unbiased opinion. Sesiunea s-a incheiat, imi stiu majoritatea notelor, cu unii profesorii s-ar putea sa nu mai fac la anul niciun curs, deci nu pot fi suspectata de alte interese cand va spun voua, celor ce ati putea fi interesati de un asemenea masterat, ca SUNTEM NISTE NOROCOSI.

Eu am venit la masterat pentru ca ni se promiteau cursuri de subtitrare. Si pentru ca pareau a fi multe ore aplicative. Am primit mai mult decat am asteptat, am descoperit mai multe decat am sperat, am invatat mai mult decat am auzit ca se poate acumula din astfel de studii.

Am avut sansa orelor cu dl Jim Brown, care mi-a clarificat toate nelamuririle, oricat de stupide, oricat de marunte, cu autoritatea unui nativ englez ce stapaneste limba romana inspaimantator si intimidant de bine. Dumnealui mi-a confirmat sau infirmat, cu promptitudine... englezeasca, "fixuri" pe care le aveam cu privire la un cuvant sau altul, la o formulare sau alta.

Am fost norocoasa sa particip la cursurile dnei Rodica Zafiu – nu stiu sa mai fi vazut cursuri atat de prinse in realitate, bine structurate, cu atatea exemple si aplicatii care mi-au deschis ochii asupra mersului – nu intotdeauna imbucurator – al limbii romane. Nu cred sa fi reusit sa ma convinga cineva vreodata – si fara sa intentioneze sa faca asta, poate – cat de important este pentru un traducator sa cunoasca limba materna mai presus de toate. Am participat la cursurile dnei Zafiu cu mare placere, am iesit din sala de curs incantata, de fiecare data, de modul in care dumneaei a sustinut prelegeri alerte si interactive si mai constienta de ce se intampla cu limba romana ca niciodata.

Am plecat de la atelierele de traducere de poezie tinute de dl Mateescu cu sentimentul ca, desi nu sunt facuta pentru a traduce astfel de texte, sunt apreciata pentru atat cat am dat. Dumnealui a avut finetea sa nu-mi "desfiinteze" variantele nepotrivite si a aratat intelegere maxima pentru mine, care nu am inclinatie spre poezie. Aici trebuie sa le mentionez si pe colegele de la acest atelier. Am simtit ca am lucrat cu voi intr-o echipa, m-am minunat ce variante absolut incantatoare de traducere ati putut gasi, mi s-a strans inima cand m-am intrebat "Eu de ce nu pot?", dar am savurat fiecare atelier la care am putut fi prezenta, pentru ca am invatat enorm de la fiecare dintre voi. Un atelier bine organizat, la care m-am dus cu convingerea ca, desi nu o sa traduc niciodata poezie, imi pot imbunatati deprinderile cu ajutorul tuturor celor care au fost prezenti, profesor si colege deopotriva.

Ii multumesc Andreei Diaconu, o absolventa a masteratului care nu s-a putut desprinde total de mediul acesta, "dovada vie" ca, desi ti se da o diploma, masteratul acesta te captiveaza, te leaga afectiv de el. Ea a avut grija ca revista noastra, a masteranzilor, sa apara on-line la timp. Prin eforturile ei nu s-au vazut "in afara" balbaielile noastre, termenele respectate pe ultima suta de metri, formatul necorespunzator al traducerilor. Ea a fost "mana forte" din spatele revistei noastre si merita multumirile mele.

Nu am lasat-o intamplator la urma pe dna Lidia Vianu, sufletul acestui masterat. Sunt convinsa ca fara eforturile dumneaei nici nu as fi ales acest masterat. O cunosteam indirect, pentru ca lucrasem din cartile dumneaei cand am dat examen de admitere, cu ceva ani in urma. Nu mi-am imaginat niciodata ca o sa o am profesoara si cu atat mai putin ca o sa avem vreodata o corespondenta electronica. Am descoperit mai mult decat o profesoara. Nu o data mi-am spus, vazand masurile organizatorice pe care le lua, intelegerea si grija pe care o avea ca NOI, masteranzii, sa beneficiem din plin de acest masterat, nu o data mi-am spus ca mi-ar placea sa fiu ca dumneaei. Sa ma pot pastra echidistanta, calma si cu un mare, mare grad de sensibilitate, chiar cand nu mi se raspunde mereu cu aceeasi moneda. Dumneaei s-a preocupat permanent ca acest masterat sa ne fie UTIL. A adus invitati, a dat impulsuri, a pus lucruri in miscare, si-a pus numele in joc pentru ca noi sa putem face cat mai multe stagii de pregatire, in cat mai multe domenii, in cautarea locului de munca perfect pentru pregatirea si sperantele noastre. A coordonat forumul de discutii al nostru, al masteranzilor, atat de activ, incat m-am intrebat uneori daca dumneaei doarme vreodata. E un miracol forumul acesta: stabileste o legatura intre noi, traducatorii, intre noi si profesori, intre noi si oameni pregatiti si dispusi sa ne dea un raspuns cand singuri nu mai avem solutii. E mereu cineva acolo, pe forum, care te poate lamuri, care s-a mai intalnit cu o expresie ce tie nu iti e cunoscuta. E mereu cineva cu care te poti consulta cand nu esti sigur ca traducerea ta e cea mai buna.

Dna Vianu ne-a adus oameni care au legatura cu activitatea de traducator, din conducerea editurilor, din sfera agentilor literari, din domeniul subtitrarii, cu care am avut un dialog sincer cu privire la sansele noastre de a lucra in aceste domenii, precum si la dificultatile, problemele si, de ce nu, "cursele" de care sa ne ferim in contactul cu un fals angajator. Dna Vianu s-a interesat necontenit ce anume poate adapta din masterat pentru ca noi sa beneficiem cat mai mult. Nu, nu a adaptat masteratul la "lenea" sau "dezinteresul" nostru. Nu a scos ore, nu a taiat cursuri ca sa ne simtim noi confortabil si sa terminam "fericiti" un masterat. Sa nu intelegeti asta. S-a preocupat mereu ca noi sa profitam la maxim de cursuri, sa ne foloseasca, sa invatam mereu ceva care sa ne ajute sa ne gasim un loc de munca (sau sa-l pastram pe cel pe care-l avem), sa avem o programa variata si aplicata.

Tot dna Vianu este cea care a infiintat revista on-line a noastra, a masteranzilor, oferindu-ne posibilitatea sa publicam traduceri, sa ne confruntam variantele, sa fim cititi de oameni interesati din domeniu, sa ne putem trece in CV traduceri publicate intr-o revista condusa de un nume cu autoritate in lumea universitara.

Dna Vianu ne-a implicat intr-un proiect de traducere a unor autori britanici contemporani care au primit cu incantare incercarile noastre si cu care am avut dialog on-line, inclusiv pentru a lamuri expresii folosite de acestia, care ne-au pus probleme.

Am pomenit de atatea ori numele doamnei Vianu si tot simt ca nu am spus decat o parte din ce a facut pentru noi. A pornit acest masterat cu sufletul si a continuat sa ne implice si pe noi mai mult decat intr-o simpla activitate scolareasca in urma careia ni se va elibera o diploma. Am fost neascultatori uneori, am fost greu de urnit alteori, ni s-a parut prea mult sau prea greu – dna Vianu a avut mereu puterea sa o ia de la capat cu noi, cu aceleasi sperante si cu implicare totala. Eu am descoperit in dumneaei mai mult decat o coordonatoare a unui masterat, mai mult decat o autoare de carte, mai mult decat o autoritate in materie de traduceri – am descoperit o doamna de o sensibilitate aparte, care mi-a fost alaturi cu discretie cand in viata mea au aparut nori. Sunt calitati pe care le gasesti din ce in ce mai greu astazi. Sunt din ce in ce mai putini oameni despre care pot spune ca mi-au marcat viata si de la care am dobandit mai mult decat cunostinte profesionale. Dumneaei este una dintre putinele persoane despre care pot spune asta.

iunie 2008

Gabriela Moldovan